Canta in trupa Maga&Tudoran si a cucerit mediul online cu Profu’ de Vin, un proiect video care-ti deschide pofta pentru degustare. Scrie pe blogul lui, cosmintudoran.ro, prezinta evenimente, da interviuri si, intre toate astea, e mereu plecat pe undeva. Nu stim cum reuseste :). Cand l-am contactat pentru interviu, tocmai se intorsese din Scotia, unde plecase sa aprofundeze domeniul whisky-urilor. Mai jos, ne spune ce-a descoperit acolo.
Cand te-am intrebat despre ce destinatie ai vrea sa povestesti in interviu, mi-ai spus Scotia. De ce ai ales-o tocmai pe aceasta?
Pentru ca tocmai ce m-am intors de acolo, fiind ultima destinatie externa pe care am vizitat-o. Trebuia sa ajung cumva si aici, dar am tot amanat momentul. Cred ca e o tara care merita toata atentia, fie ca bifezi orasele importante sau zonele mai periferice.
Ce stiai despre Scotia inainte de a ajunge acolo?
Stiam cateva lucruri, in mare, ca orice om curios de zone noi, plus evidenta legatura cu whisky-ul. Dar nu prea studiasem in detaliu, am zis sa merg pe supriza de la fata locului. Recunosc, m-a luat valul si am ramas cu gura cascata pentru ca, vorba unui gag facut de Silviu Gherman, unde arunci privirea dai de pitoresc.
Stim ca iti plac vinurile, dar ai fost in Scotia sa degusti diferite sortimente de whisky. Cum a fost aceasta experienta?
Din punctul de vedere al unui degustator autorizat de vin, trip-ul acesta a fost excelent pentru ca mi-am sedimentat in sfarsit cunostintele despre procesul distilarii, maturarii, asocierii culinare cat si a brandurilor de whisky. Ce anume sa citesti, cu ce merge si cat. M-am dumirit ca Single Malt se refera la faptul ca whisky-ul provine dintr-o singura distilerie; cupajarea etatilor din whisky-urile pe care scrie 12, 18, 17 (Ballantines) se refera la cel mai tanar whisky din sticla. Restul e cancan, cat si secret.
Care a fost sortimentul de whisky care ti-a placut cel mai mult si de ce?
Eram intr-una dintre distileriile Pernod Ricard, respectiv The Glenlivet, undeva in nordul Scotiei. Am fost invitati sa asistam la selectia unor mostre de butoaie pentru masterblender. O munca foarte interesanta prestata de doi lucratori ce se plimbau printe butoaie ca un librar printre rafturile de carti. Cu o lista bine definita, destupau butoaiele si alegeau ce aveau nevoie. Am pus si noi mana pe doua flacoane de cate 150 de ml ce costau 4500 de lire.
Apoi, cele cinci sticle scoase la degustare au avut un acompaniament special, direct de la butoi. Dintre cele degustate m-au topit, la propriu, whisky-urile Nadura. Cu alcolemii de peste 60%, whisky-urile aveau atacuri afumate. Fusesera maturate in butoaie in care s-au maturat alte whisky-uri inainte, respectiv cele afumate. Notele de afumatura erau mult mai simple si discrete, ceea ce mi s-a parut minunat.
Ce ai aflat (si nu stiai) despre whisky in acest trip?
Ca the glen inseamna vale. Ce urmeaza dupa vale inseamna numele raului, paraului de pe unde se afla distileria. The Glenlivet? ValeaVerde. Da, Livet = verde. Ca pentru procesul tehnologic de fermentatie a orzului ai nevoie de apa, iar pe vremuri, distileriile se asezau langa una curgatoare. Logic, nu?!
Ca se produc milioane de litri anual, dar imediat dupa, se trece la jocul cu timpul. Tot produsul distilat ajunge-n butoaie si se ascunde. MasterBlenderul proiecteaza asteptarile verificand saptamanal ce se petrece cu licoarea. Complicat si simplu. Repetitiv si obsesiv. Abia dupa trei ani, daca are chef, imbuteliaza.
Ca toate produsele se impart in whisky-uri de servit on the rocks sau in cocktail-uri, apoi, urcand in treptele de etate, se invart in gusturi primare de vanilie, unt si nuca de cocos. Evident ca fiecare se exprima diferit, aici lucrand indeosebi lemnul in care s-au linistit ani de zile.
Care au fost locurile care ti-au placut cel mai mult in Scotia?
Una in care din pacate nu am ajuns inca :). Cum spuneam mai sus, Scotia este o tara in care o sa revin, mai ales in nord. O sa zbor la Aberdeen si o sa-mi inchiriez o rulota pret de cate zile ma vor tine banii. Apoi am sa strabat tara cu tinta clara de a ajunge la Kirkwall. Si asta sper sa se intample candva, intr-o toamna, inseptembrie. Este incredibil cum cade lumina in tara asta atunci, exact ca la momentul vizitei mele, cand ai impresia ca e o vesnica ora 9 intr-o dimineata insorita.
… Si locurile care nu ti-au placut?
Mmh, nu prea am ceva ce nu mi-a placut. Pentru ca a fost un trip asa de urgent, incat m-am dumirit abia la doua saptamani dupa intoarcere :).
Care sunt motivele pentru care te-ai intoarce in Scotia?
Ca sunt multe de vazut acolo. Probabil ca ai nevoie de ceva mai mult timp de vizitat, Scotia nefiind doar whisky.
Cum sunt oamenii in Scotia?
Mi s-au parut calzi si primitori. Am legat prietenii rapide, mai ales cu ambasadorul Chivas Brothers cu care am stat la povesti, inclusiv legate de Romania. Si-a adus aminte chiar si de tuica bauta prin Centrul Vechi. Tine minte ca l-a durut capul bine de tot a doua zi. Poate de la shaworma i-am zis, dar n-a prins gluma.
In prima zi de Aberlour am servit un fast food local. Patru vlajgani se iteau la dulapul cu sortimente locale discutand intre ei. Dupa ce mi-am ales papica, m-am retras langa doua doamne care asteptau linistite la coada. Zambeau.
Tourists, zic. Au ras strasnic. Oameni relaxati, mi-am zis.
Dar mancarea si bautura?
Mancarea pe care o tin minte este specialitatea servita la masa festiva. Servita cu ritual, cu muzica de cimpoi si poezie, a avut farmecul ei. Dish e o specialitate creata din maruntaiele iedului. Se serveste cu whisky, evident.
Ce contine bagajul tau pentru Scotia?
Ceva de ploaie, clar. Nike-urile umblatoare, baterie de schimb pentru telefon si laptop. Umbli mult, pozezi cam tot, ai nevoie de energie.
Ce ai cumparat de acolo?
Daca va puteti inchipui, am venit cu… biscuiti. Walker ShortBread e compania nascuta fix in orasul cu pricina, iar tinand cont ca acasa ma astepta alt client, am venit cu tolba plina. Sunt super misto, de nenumarate feluri, un soi de trade-mark al zonei in care am calatorit.
S-au mancat ca pita calda :).
Foto: arhiva personala.
