De multe ori, cand o cauti pe Ana-Maria, afli ca este intr-o calatorie. A vazut o multime de locuri, de la Noua Zeelanda la Pakistan, de la Australia si Thailanda pana in Liban si Finlanda. Dar, cumva, intotdeauna cand vorbeste despre Asia, simti ca inima ei a ramas acolo.
Ana-Maria Caia este redactor-sef la Sapte Seri si realizator al emisiunii „Calatorii” la Radio France International, difuzata duminica la ora 10. E Content Specialist la brandedcont.net, companie care furnizeaza continut pentru branduri. Si, bineinteles, scrie. Pe blogul ei, www.caia.ro, dar si in Esquire si Harper’s Bazaar – mai cu seama articole despre calatorii.
Cand te-am intrebat despre ce destinatie ai vrea sa povestesti in interviu, mi-ai spus Thailanda si Cambodgia. De ce le-ai ales tocmai pe acestea?
Pentru ca sunt destinatii “BestValue” si asta nu e nicio gluma. Pentru oamenii care se desprind prima oara de Europa, probabil ca cea mai buna alegere este Asia de Sud-Est, in special Thailanda. E o combinatie de infrastructura turistica excelenta si ospitalitate adevarata, nefalsificata, pe care oamenii de acolo stiu sa o arate turistilor. Dincolo de asta, insa, eu mi-am lasat sufletul pe-acolo, am fost prima oara in 2006 in Thailanda si Cambodgia si ultima oara in 2016. Si daca in Thailanda am ajuns prima oara prin propria vointa, in Cambodgia am ajuns absolut dintr-o intamplare. Eram in Hong-Kong, in aeroport, cu bilete de avion pentru Nepal in mana si la check in ne-au zis: “Ne pare foarte rau, a izbucnit revolutia maoista in Nepal si-au blocat aeroportul acum doua ore, nu mai zburam.” Ne-am intors in oras si am inceput sa ne gandim ce facem, de Hong Kong eram usor satula, am luat o harta, m-am uitat lung la ea si-am zis Cambodgia. Am intrat intr-o agentie de turism si-am luat bilete. Si calatoria aia a fost asa, ca un montagne russe de emotii si bucurii, m-am intors acasa alt om.
Ce stiai despre Thailanda si Cambodgia inainte de a ajunge acolo?
Stiam ca e plin de flori, de temple si de zambete pentru Thailanda. Si-asa a fost, dar apoi, pentru ca am mers de patru ori, am descoperit marea ei liniste, aia in sens de serenitate, din zonele rurale si din jungla, am devenit dependenta de masaj si am adus acasa valize pline de ingrediente pentru supe. Daca vii duminica la mine la masa, ai toate sansele sa mananci un Tom Yum. Thailanda are o natura pe care eu nu m-am apucat niciodata sa o descriu, e de-o incredibila frumusete si delicatete, pretutindeni, si mie-mi pare rau pe undeva ca oamenii se duc acolo la plaja, ca da, au niste plaje foarte tari, cele mai tari, dar tara aia trebuie inteleasa din alta parte, nu de la firul de nisip alb in apa albastra. Ultima oara eram in Golful Thailandei intr-un sat de pescari, si-am iesit in estuar, lasand in spate padurile de mangrove, sa culegem din noroiul de pe fundul apei niste scoici cu coada. M-am simtit ca in pantecele mamei, in lumea aia acvatica, calda peste masura si plina de viata. Cand m-am intors pe uscat, am avut senzatia ca eram incarcata cu o energie buna, aceea a naturii darnice, ma conectasem la ceva ce noi uitam ca exista, un spirit al apelor, puternic si creator.
Cambodgia a fost alta poveste, stiam de kmerii rosii si de nenorocirea pe care ei o facusera in tara, si-au omorat poporul, i-au exterminat pe intelectuali. Un dezastru. Am fost prima oara la complexul de temple Angkor – te strivesc, ai o suprafata imensa in jungla cu cele mai frumoase temple pe care putea cineva sa le faca vreodata, intri acolo intr-o lume ireala, de acum 1000 de ani. Dar tara are inca cicatrici puternice si ziceam ca a fost un montagne russe de emotii, pentru ca vezi copii fara picioare de la minele anti-personal. Si zambesc si traiesc cu un optimism dezarmant si cumva, tu, vaitatorul de serviciu bine hranit, din Europa, esti pus in fata unei realitati pe care nici nu stii sa o interpretezi prea bine.
Ce planuri ti-ai facut inainte de a merge in Thailanda si Cambodgia?
Nu-mi fac planuri. Stiu in mare traseul, ok, in fiecare calatorie, dar am invatat sa nu am asteptari. Asteptarile creeaza dezamagiri si n-am chef sa bat drumurile ca sa fiu bosumflata. Sigur, ai un bagaj de informatii despre o zona, care-ti modeleaza inconstient anumite “vise” despre ce va fi, dar cel mai practic e sa traiesti pur si simplu ce ti se intampla. Ultima oara in Thailanda, de pilda, am dus-o din doza de adrenalina in doza de adrenalina. Am fost intr-o regiune destul de apropiata de Bangkok, Nakhon Nayok, si-am facut coborare in rapel de pe stanci in mijlocul padurii tropicale, rafting pe un rau de munte mai cald ca orice mare europeana in mijlocul verii, m-am dat cu tiroliana peste jungla, am explorat sate din mijlocul salbaticiei cu ATV-ul, in plus, am baut vin frantuzesc in cel mai hipsteresc hotel in care am fost vreodata, o chestie din vile de ciment cu graffiti peste tot, in mijlocul unor orezarii. M-as fi asteptat la asta? Absolut ca nu. Dar a fost incredibil. In Cambodgia, de pilda, stiind istoria cu kmerii, am fost uluita de faptul ca oamenii sunt de-o bunatate si de-o generozitate rar intalnite. Ultima oara, am interactionat, insa, cu autoritatile lor (oficiali din turism, in mare, dar si autoritati locale) si nu m-as fi asteptat, iata, dar zici ca sunt frati de cruce cu ai nostri. N-o zic in sens bun.
Care au fost locurile care ti-au placut cel mai mult si pe care le-ai recomanda prietenilor care planuiesc o excursie in Thailanda si Cambodgia?
Pentru Thailanda: Trat, Nakhon Nayok sunt regiuni mai putin calcate de turisti, te desprinzi de plaja si iei o portie de „thainess” pe bune. Comunitati eco din nord. Temple, vorbiti cu calugarii, au ce va spune. Masaj. Oriunde, oricand.
Pentru Cambodgia: distractie nocturna in Sianoukville, cu piscina in mijlocul gradinilor unde sunt baruri, bere si vin ieftine si bune, oameni care rad din tot sufletul, hipioteala de tip vechi. Insulele de langa, cu cat mai mici cu atat mai linistite, cu casute in copaci pe plaja, cu cascade in interior, in inima padurii. Angkor, explorat cu bicicleta, in tihna, cateva zile la rand.
… Si locurile care nu ti-au placut?
In Thailanda ma deranjeaza go-go barurile. Sunt odioase, dar ma bucur ca din 2006 pana in zilele noastre, cel putin in Bangkok, musteriii sunt din ce in ce mai putini, prin urmare a scazut numarul lor. In Cambodgia sa fugiti de hotelurile-cazinou, tinute de guvern si investitori chinezi, niste odiosenii pur si simplu. Dar daca nu vrei, n-ai treaba nici cu unele, nici cu altele.
Pe blogul tau sunt cateva ghiduri de supravietuire in diverse tari. Care ar fi ghidul de supravietuire pentru Thailanda si Cambodgia?
Varianta scurta: zambeste si ti se va zambi. Varianta lunga: au bancomate, nu-i nevoie de prea mult cash la tine. Dolarul e mai popular decat euro. E cald, uneori foarte cald, daca esti in timpul musonului e si foarte umed. Fii calm si fii civilizat, chiar si atunci cand ai ceva de revendicat, oamenii astia nu prea au cultura conflictului in sens european, ne certam si ne-mpacam. Se vorbeste engleza cat sa te intelegi cu oamenii, accentul e insa absolut delicios, daca cineva va zice: „Chopping, madam?”, nu-nseamna ca vrea sa toci ceva, ci se refera la shopping. Sunt tari relativ ieftine, dar sa nu va asteptati sa fie totul gratis, ca si oamenii aia trebuie sa traiasca. Mancarea de pe strada e delicioasa si costa, uneori, ridicol de putin. Hotelurile au standarde ok, cele de lux merita orice banut. Nu va jucati cu drogurile, mai ales in Thailanda, au o politica anti-drog foarte dura. Ofensele aduse regelui Thailandei se pedepsesc cu inchisoarea, dar si fara aceasta amenintare, thailandezii il vad ca pe o zeitate, deci e lipsit de respect sa te legi de el. In general, siguranta e foarte ridicata, viata de noapte e grozava, totusi, niste bun simt iti trebuie ca sa nu te pui in situatii delicate, ca oriunde in lume.
Care sunt motivele pentru care te-ai intoarce in aceste tari?
Probabil ca cel mai bun motiv e ca ma simt confortabil acolo, confortabil cu lumea aia si confortabil cu mine insami. Serenitatea, zambetul, natura. Caldura. Toate-mi plac.
Cum sunt oamenii in Thailanda si Cambodgia?
Sa-ti povestesc ceva. Mi-am spart ecranul telefonului la inceputul anului si-am umblat non-stop si n-am avut vreme sa il repar. In Bangkok aveam o zi libera, asa ca m-am dus la un centru de reparatii. Oamenii au facut treaba, m-am dus dupa telefon, cand sa-l iau, doamna de la casa imi zice sa stau. Ia telefonul si incepe sa lipeasca pe el o folie protectoare si dupa aia mi-l da: „Not to break it again, to be happy”. Ies pe strada zambind si imi cumpar un mango si vanzatoarea mi-l da si-mi zice: „To eat, to be happy”. Oamenii sunt despre „to be happy”. In Bangkok, 7 milioane de locuitori, nu se claxoneaza. Nu. Ricse, pietoni, motociclete, masini, nu e balamuc auditiv, nu scuipa nimeni printre dinti ca n-ai decolat de la stop cand s-a pus verde. In Cambodgia sunt mai saraci si chiar mai calzi, intr-un fel. Noi am zice ca sunt rabdatori, dar cred ca englezii au un cuvant care li se potriveste mai bine, intraductibil unu la unu, „resilient”.
Dar mancarea?
Bucataria thailandeza e parfumata, aromata, iute, dulce, acrisoara, diversa, vesnic interesanta, provocatoare pentru papilele gustative. Supele sunt o nebunie pur si simplu, ale noastre par plictiseala lumii prin comparatie. Fructele de mare sunt o adevarata poveste: crevetii cat farfuria, creaturi pe care le stim numai din atlase zoologice, curry verde de crab, caracatita, calamari, tot ce vrei si ce nu vrei. Cambodgia are un gust mai putin aromat, parfumat, se arunca mai inspre mancare vietnameza, parca radacinile chinezesti (de gasit peste tot in regiune) sunt mai puternice. Apoi, toata Asia de Sud-Est este un regat al fructelor. Si rege in regat este durianul, un fruct tepos care miroase ca o pubela incinsa, dar care e absolut delicios.
Povesteste-ne despre o intamplare, o discutie sau chiar despre un loc pe care n-ai putut sa il uiti din vacanta ta acolo.
O sa zic la intamplare, ca sunt incredibil de multe. Acum cativa ani, am fost intr-un trib thailandez, Thai Song Dam, faceam o serie de filme despre bucataria thai si filmam acolo niste retete. S-au adunat niste bunicute din trib, frumos gatite, intr-o bucatarie exterioara si-au inceput sa faca niste turte uscate. Am filmat noi ce-am filmat si am observat ca una dintre batrane ma tot urmareste. La un moment dat, m-a luat ferm de mana si m-a tras dupa ea, m-a pus langa oala de gatit si a inceput sa ma invete. Si asa, fara cuvinte, ma corecta daca greseam. Si dupa aceea m-a luat de mana si ma tinea strans, cu drag, poate ii aminteam de cineva, nu stiu, la sfarsit a chemat-o pe ghida si i-a ordonat sa ne faca o poza. Nu inteleg exact ce a fost acolo, dar si acum am senzatia asta de multa afectiune pe care-am primit-o fara sa o merit, fara s-o castig, de la o straina.
In Cambodgia o sa iti zic de un loc, o insula, Koh Rong Sanloem, e mica, mica si perfecta, asa a facut-o Dumnezeu si omul n-a stricat-o.
Foto: Ana-Maria Caia
