Intotdeauna am judecat petrecerile la care mergeam dupa sampania pe care o serveau. Te asteapta de la intrare si-ti seteaza asteptarile pentru intreaga seara. Nu mi s-a intamplat sa beau o sampanie buna la o petrecere nereusita. Si nici invers. Insa in topul meu personal sunt party-urile care-ti ofera un cocktail cu sampanie.
De fapt, nu – cred ca cele mai reusite petreceri sunt acelea la care barmanul iti prepara orice cocktail cu sampanie doresti. In cazul asta, iti propun o excursie inapoi in timp: in barul lui Humphrey Bogart din Casablanca, acolo unde fiecare client se definea, cumva, prin cocktail-ul pe care il alegea. Victor Laszlo, sotul Ilsei, luptator in Rezistenta, alege un cocktail clasic – un omagiu adus perioadei linistite, vesele si lipsite de griji de dinaintea razboiului. Yvonne insa, de fata cu admiratorii ei nazisti, alege un mai dur French 75. Un cocktail al carui nume e inspirat de calibrul unui pistol, simbolul violentei unui razboi inca in desfasurare.
Bine, o sa spui, dar cum se prepara un astfel de cocktail? Pune un cub de zahar intr-un pahar de sampanie, toarna putin bitter Angostura, acopera cubul cu coniac si completeaza cu sampanie extrem de rece pentru un cocktail clasic. Ori amesteca bine intr-un shaker cu gheata 40 ml de gin, 20 ml de suc de lamaie si 15 ml de sirop de zahar, strecoara continutul in pahar si completeaza cu sampanie, evident rece, pentru un French 75.
Si daca tot vorbim de cocktail-uri cu sampanie, nu pot sa nu-mi amintesc de Ernest Hemingway, unul dintre autorii mei preferati. Death in the Afternoon nu e doar un nume de roman, ci si al celebrului cocktail pe care l-a inventat (30 ml de absint peste care pui sampanie rece pana umpli paharul). Dar lasand fictiunea la o parte, daca ar fi sa aleg, cel mai probabil mi-as comanda clasicul, frantuzescul si atat de simplul Kir Royal: 10 ml de lichior de coacaze si, evident, sampanie. Mai e cazul sa spun ca trebuie sa fie rece ca gheata?
