Sunt putine cocktail-uri care chiar au o poveste. Si mie imi plac povestile. Asta e si motivul pentru care sunt tentata sa le testez, sa le gust, sa fac legatura cu miturile care le inconjoara. Iar prima mea intalnire cu un Cosmo a avut loc cu ceva timp in urma. Dar a fost de neuitat: am iesit in oras cu prietena mea cea mai buna – n-o vazusem de ceva vreme, dar aveam impresia ca a trecut o vesnicie – , si, in prima jumatate de ora, m-am tot plans: avusesem o zi grea. Am tinut-o tot asa pana cand chelnerul a venit a treia oara la masa noastra si ne-a intrebat: “Va aduc ceva de baut?” Am ales cate un Cosmopolitan: 60 ml de votca, 30 ml de Cointreau, o lingurita de suc de lime, 125 de ml de suc de merisoare si gheata pisata. Asta e un Cosmopolitan clasic – Cheryl Cook il numea un cocktail iconic, la fel cum, in domeniul modei, e celebra rochie neagra.
Nu degeaba am amintit de Cheryl Cook. Ea este presupusa creatoare a acestui cocktail: folosea o reteta foarte apropiata de cea de astazi. Se intampla prin 1985, intr-un bar hip din Miami – The Strand. Dar legenda bauturii merge inapoi in timp, aproape de inceputul secolului XX, cand barmanii preparau cocktailuri asemanatoare Cosmo-ului de azi, insa pe baza de gin.
Si nu, Cosmopolitan-ul nu a fost vedeta doar datorita serialului Sex and the City.
Bautura era celebra chiar si inainte, pentru ca Madonna si alte vedete au fost surprinse savurand acest cocktail cu mult inainte de Carrie Bradshaw. Si acum inteleg de ce: e fresh, nu foarte tare, si iti aduce un strop din atmosfera si glamour-ul New York-ului. Iar pentru mine a fost o alegere inspirata: mi-a schimbat starea de spirit.
