Nu stiu altii cum sunt, dar eu am nevoie de vreo doua ore ca sa-mi fac bagajele, indiferent daca plec pentru doua zile sau pentru doua saptamani. Deh, asta dupa ce am incercat, de cateva ori, sa impachetez in ziua plecarii: un fiasco total. M-am trezit in Dubai, la 35 de grade, fara ochelari de soare, si la Paris, doar cu haine de vara – era mijlocul lui iulie, dar ploua zdravan. Dupa pataniile astea, m-am lecuit si am invatat cum sa-mi pun tot ce-mi trebuie in bagaj.
- Primul pas: aleg un geamantan mare si colorat. Mare, ca sa nu ma trezesc cu hainele ingramadite sau sifonate. Colorat, pentru ca ma inveseleste. Si mi-e atat de usor sa-l reperez pe banda de bagaje.
- Fac liste. Si nu una, ci doua J. Pe prima scriu tot ce poate fi pus in bagajul de cala, dar mai ales lucruri de care as putea uita usor: de exemplu, umbrela sau placa pentru par. Pe cealalta imi notez lucrurile ce nu pot fi impachetate decat in dimineata plecarii: incarcatorul de la telefon sau periuta de dinti electrica. Tot acolo adaug si ce mai trebuie sa cumpar din aeroport.
- Bagajul meu de mana e cel mai ordonat. Fiecare obiect are locul lui, intr-un compartiment sau buzunar special. Nu de alta, dar chiar nu-mi doresc sa scot totul din geanta la ghiseul de control pasapoarte.
- Dupa ce, la New York, bagajul meu de cala a ajuns la hotel cu trei zile intarziere, sunt mult mai atenta la ce contine geanta mea de mana: medicamente, cosmetice travel size, chiar si un tricou de schimb.
- Nu pun in geamantan haine la gramada – tricouri, rochii, jeansi. Imi construiesc tinutele, ca sa fiu sigura ca piesele se potrivesc intre ele si ca nu am luat cu mine haine inutile, pe care nu am cu ce sa le port.
- Niciodata, dar niciodata nu plec cu geamantanul foarte plin. Si asta pentru ca, pe oriunde am calatorit, m-am intors cu ceva cumparaturi. E tare neplacut sa-ti ramana gandul la cei mai frumosi pantofi vazuti la Century 21, in New York, si sa pleci acasa fara ei.
Trucurile astea au functionat pentru mine, cam pe oriunde am plecat. Merita incercate si imbunatatite. Eu, una, inca mai lucrez la asta.
