Alex are mereu o camera foto la el, oriunde ar fi – in oras, la o cafea, la o intalnire, in masina si, bineinteles, in vacanta. Isi aminteste ca a facut prima fotografie cand avea 12 ani, iar doi ani mai tarziu, prima imagine semnata de el era publicata in revista Salut. De atunci si pana acum are niste realizari impresionante: campanii de publicitate, colaborari cu reviste de renume, expozitii foto in Bucuresti, Paris, Toulouse, Nantes, Reykjavik sau Cork. Fotografiile preferate sunt publicate pe site-ul lui, alexgalmeanu.com. Alex are si un blog, inca un site pe care posteaza zilnic, ca un fel de jurnal vizual, si se ocupa de un muzeu de fotografie virtual – este unul din proiectele personale de suflet, dedicat fotografiei istorice si documentare.
Pe langa toate astea, Alex calatoreste. Mult. Nu pierde nici o ocazie pentru a pleca intr-o vacanta. Dintre toate locurile pe care le-a vazut, vorbeste, pentru Best Value, despre Hong Kong.
De ce ai ales sa mergi in Hong Kong? Ce stiai despre tara asta de ai luat decizia sa mergi acolo?
Chiar daca sunt mai degraba fotograf de portret, imi place ideea de a documenta lucruri din jurul meu – un fel de street photography, daca vrei. Calatoriile mele sunt foarte des initiate pe criterii fotografice. In sensul asta Asia mi se pare foarte “fotogenica”. Honk Kong a venit foarte natural dupa o calatorie similara in Singapore. Ma gandisem la o mini-vacanta de Paste, dar, pana la urma, am stat 12 zile, in aprilie-mai.
Aveai un plan bine stabilit inainte sa pleci?
In Singapore am capatat un interes aparte pentru tema aglomerarilor urbane, asa ca am cautat sa vad unde conceptul de densitate urbana se regaseste in cea mai relevanta forma. Iar Hong Kong-ul a fost un raspuns. Nu am avut cu adevarat un plan, dar stiam ca asta o sa caut, locuri si constructii relevante acestui tip de organizare sociala.
Povesteste-ne in cateva cuvinte aventurile tale acolo: ce ti-a placut cel mai mult?
Ce mi-a placut este exact acelasi lucru care nu mi-a placut: desitatea urbana. Aglomeratia este motivul pentru care am fost acolo si este si motivul pentru care, sa zicem, nu m-as mai intoarce. Spectacolul acesta urban e grandios si infricosator, te simiti deopotriva izolat si coplesit. Modul in care traiesc oamenii acolo e greu de digerat de un european, standardele de viata sunt diferite. Imagineaza-ti ca un apartament obisnuit are o suprafata de cam 16 metri patrati incluzand baie, bucatarie si balcon, iar un astfel de loc costa frecvent peste 450.000 euro. Estate-urile, asa cum numesc ei blocul sau complexul de blocuri in care locuiesc, au uneori si 7000 de apartamente. Sa ai 14-15.000 de vecini e o chestiune oarecum obisnuita acolo.
E o poveste a agentilor imobiliari, ei nu vand apartamente, ci peisajul de la ferestre. Este inutil sa vizionezi apartamente pentru ca sunt toate la fel, iar singura diferenta e panorama pe care o poti vedea pe geam, adica singurul lucru ce merita “vizionat” si plus-valoarea ce influenteaza radical costul. Totusi, dupa o vreme, din lipsa spatiului, locatarii sunt nevoiti sa transforme nisa ferestrei intr-un fel de dulap cu rafturi, depozitand diverse in dreptul singurului lucru pentru care au cumparat apartamentul – minunata panorama. Daca privesti aceste cladiri din exterior, o sa vezi ferestrele obturate de cutii cu obiecte personale. E un detaliu ce da mult de gandit.
Totusi, Hong Kong-ul e un fel de New York al Asiei, are cate un pic din toate, e fascinant in multe feluri. E un loc minunat pentru un fotograf, dar si un loc de studiu foarte interesant pentru orice pasionat de viata si de variatele ei manifestari. Uite, acolo am descoperit una dintre cele mai interesante initiative private in ceea ce priveste arta fotografica. Un om de afaceri pasionat de fotografie a decis sa dedice una dintre cele mai vechi cladiri ale orasului unui muzeu de fotografie: “F11 Photographic Museum”. Am vorbit cu el si mi-a zis ca i-ar fi fost foarte usor sa darame cladirea (o constructie relativ mica, cu doar trei etaje) si sa ridice acolo un bloc enorm, din care sa castige foarte multi bani (in Hong Kong nu exista legi care sa protejeze cladirile vechi, asa cum se intampla des in Europa), dar prefera sa pastreze vechiul edificiu intact si sa gazduiasca acolo expozitii si o proprie colectie de aparatura fotografica. Imaginea acestei cladiri mici si vechi, inconjurata de enorme cladiri noi, e o scena care exprima destul de clar pasiunea acestui om si incapatanarea pe care o are in a pastra vie istoria zonei respective, chiar daca asta inseamna sa se lipseasca de, probabil, multe milioane de euro.
E ceva ce te-a socat in Hong Kong?
Ca sa vezi lucruri cu adevarat socante, trebuie sa cauti “Hong Kong cage apartments” pe internet. Trebuie sa iti imaginezi ca, pentru unii dintre locuitori, proprietatile sunt atat de scumpe, incat este imposibil sa le cumpere. In aceste conditii, unele “estate-uri” au decis sa imparta apartamentele intre mai multi proprietari. Practic, in fiecare apartament sunt instalate 8-12 custi metalice, iar proprietatea multora se rezuma la una dintre aceste custi. Totul este legal, in asa fel incat custile astea au si adrese postale, trecute in cartile de identitate ale locatarilor. Cu alte cuvinte, stai in blocul nu stiu care, la etajul 5, sa zicem, apartamentul 25, cusca nr.8. Evident, cei mai instariti dintre locuitorii acestor custi, reusesc sa cumpere doua astfel de unitati, unindu-le intr-o singura proprietate. Dorm in cusca de sus si isi tin obiectele personale in cusca de jos. Nu am mers intr-unul dintre aceste “estate-uri” si banuiesc ca nici nu as fi putut face asta fara sa cunosc pe cineva din interior. Totusi, cred ca o vizita ar fi o tema fotografica destul de puternica.
Te-ai intoarce in Hong Kong?
M-as intoarce pentru ca au ramas multe lucruri nefotografiate. Se pare ca 12 zile nu au fost de ajuns pentru tot ce ar fi fost de acoperit.
Cum sunt oamenii acolo?
Chinezii sunt oarecum ciudati din perspectiva mea, adica nu au manierele europenilor. Nu cred ca se va intampla prea des sa vezi barbati ce deschid usa femeilor, sau alte chestiuni de curtoazie primara. Evident, nu pot sa generalizez, dar asta este senzatia pe care am avut-o. Probabil, daca inteleg ca este o diferenta culturala, e mai usor de acceptat. Evident, am intalnit si oameni extraordinari – iti spuneam de tipul ce a facut acel muzeu de fotografie, de exemplu.
Dar mancarea?
Mancarea e si ea usor ciudata, in sensul ca parca nu are o anumita finete, totul e destul de basic si poate un pic prea mult “pork belly”. Poti foarte usor sa crezi ca bucatarii pun carne de porc in orice. Eu am avut optiuni destul de limitate, avand in vedere ca incerc sa evit carnea.
Povesteste-ne o intamplare de acolo care ti-a rămas în minte.
Am vazut o blonda frumoasa pe strada, in timp ce ma aflam la o cafea pe o straduta ingusta din ceea ce s-ar putea numi centrul vechi al Hong Kong-ului (adica Soho – Mid-Level). Mi s-a parut foarte cunoscuta. Dupa cateva momente de ezitare, mi-am dat seama ca o cunosc cu siguranta. Am alergat dupa ea si intr-adevar, am revazut-o pe Beatrice, model cu care am lucrat des in Bucuresti si care locuieste de cativa ani in Hong Kong. Ne-am revazut a doua zi, am mers la masa si la “foot massage”, un tip de masaj local de care m-am tot ferit pana atunci, dar care s-a dovedit a fi o experienta interesanta. A fost placut sa o revad pe Beatrice, a fost fain sa vorbim romaneste in Hong Kong si m-a ajutat cu multe informatii de insight pe care le-as fi inteles mai greu altfel.
Ce le-ai recomanda prietenilor care vor sa mearga in Hong Kong?
De locuit, cred ca merita sa locuiesti in zona Mid-Level – Soho. Soho e, sa-i spunem, centrul vechi. O zona mai putin aglomerata de strazi inguste, cladiri istorice, impanzita de baruri si cafenele, cu o retea interesanta de galerii private de arta. Merita sa mergi pe jos si sa bei o cafea la Common Ground (unul din putinele locuri ce comercializeaza “speciality coffee” in Hong Kong), iar seara poti merge la Aberdeen Street Social, e un local relaxat, preferat de europeni, cu vin foarte bun. Cel mai potrivit loc de plaja este Repulse Bay, apusul de soare e chiar un spectacol acolo. Victoria Peak e cel mai inalt punct al insulei, cu o panorama extraordinara asupra cladirilor gigantice pentru care e recunoscut orasul. Sunt de vizitat si restaurantele de pe strazile din Wan Chai si nu ar fi de ocolit nici F11 Photographic Museum, despre care am vorbit mai sus. Evident, sunt mult mai multe lucruri de facut, e greu sa le cuprind in cateva fraze.
Le-ai spune prietenilor sa se ferească de…
Nu cred ca sunt lucruri de care trebuie sa te feresti in Hong Kong, totul face parte din experienta generala. E bine sa simti aglomeratia asta pe alocuri claustrofobica, e ok sa intelegi cum traiesc oamnii, cu tot cu greutatile de care se lovesc. Eu nu vad lucrurile neaparat ca un turist, incerc sa fiu obiectiv, sa nu judec. Inteleg ca majoritatea oamenilor vor sa scape de problemele zilnice atunci cand ajung in vacante, iar totul sa le fie comod si placut… Hong Kong-ul nu este un astfel de loc, dar daca il intelegi cu obiectivitate, e un oras fascinant.
Cum e Hong Kong-ul diferit fata de alte tari din Asia pe care le-ai vizitat?
Am fost in Singapore, Bali, Thailanda si acum in Hong Kong. Nu am o experienta atat de vasta a Asiei, dar lucrez la asta J. Hong Kong e un centru financiar si o puternica zona de business, vezi asta la tot pasul. E foarte interesant din punct de vedere al arhitecturii, e de observat si experimentat densitatea asta urbana, e un oras foarte fotogenic si variat. Avand lucrurile astea in minte, nu se poate spune ca este chiar o destinatie de vacanta, dar mie imi place sa fiu calator, adica mai putin turist, mai putin esuat pe un sezlong comod asezat pe o plaja feerica. Hong Kong-ul trebuie sa fie pe lista oricarui calator, asta e o chestiune cat se poate de clara.
Esti fotograf de moda si de portret. Ce fel de fotografii faci in vacanta?
In vacanta imi place sa documentez lucruri din jurul meu, de la obiceiuri locale, pana la arhitectura, lucruri ce tin de social sau de experientele mele personale legate de locurile in care merg. Imi place sa cred ca nu fac fotografii de vacanta, ci ca insist pe menirea oricarui fotograf, indiferent de specializarea pe care o are, anume sa documenteze viata, asa cum se desfasoara ea in imediata lui apropiere.
Ce fel de fotografii ai facut in Hong Kong?
Am fotografiat in fel si chip, fara un plan anume, dar as putea spune ca Hong Kong-ul m-a invitat la un tip de fotografie arhitecturala, poate mai mult decat in alte locuri in care am fost. Bali, de exemplu, e o invitatie deschisa spre a fotografia oameni, localnici, dar Hong Kong-ul mi s-a dezvaluit mie intr-o forma preponderent arhitecturala.
Foto: Alex Galmeanu
